indicētC2
verb/ˈiŋdit͡seːt/
Translation
to indicate, to index
Definition
To show, indicate, present.
Latvian original
Parādīt, norādīt, uzrādīt.
Inflections
Present
| sg. | pl. | |
|---|---|---|
| 1st person | indicēju | indicējam |
| 2nd person | indicē | indicējat |
| 3rd person | indicē | indicē |
Past
| sg. | pl. | |
|---|---|---|
| 1st person | indicēju | indicējām |
| 2nd person | indicēji | indicējāt |
| 3rd person | indicēja | indicēja |
Future
| sg. | pl. | |
|---|---|---|
| 1st person | indicēšu | indicēsim |
| 2nd person | indicēsi | indicēsiet / indicēsit |
| 3rd person | indicēs | indicēs |
- Infinitiveindicēt
- Imperativeindicē
- Imperativeindicējiet
Translations
- Русскийиндицировать, указывать
- Українськаіндикувати, вказувати
- Lietuviųindikuoti, rodyti